Implantul retinian PRIMA al Science Corporation, testat la primul pacient cu boala Stargardt: semne timpurii de recâștigare a vederii
Science Corporation, startupul fondat de fostul președinte Neuralink, Max Hodak, a anunțat că a implantat pentru prima dată cipul său de restaurare a vederii PRIMA la un pacient cu boala Stargardt, o afecțiune ereditară care distruge treptat vederea centrală. Vestea a fost făcută publică pe 13 octombrie 2026, pe scena TechCrunch Disrupt, și marchează un pas important pentru tehnologia de proteze retiniene ce își propune să readucă percepția formelor și literelor la persoanele cu orbire centrală. Sursa: TechCrunch.
Science Corporation marchează o premieră în boala Stargardt
Potrivit companiei, primul pacient cu boala Stargardt a primit implantul în mai, în cadrul unui studiu clinic aflat în derulare la Sydney Eye Hospital, în Australia. În prima sesiune de recuperare, pacientul a reușit să identifice o literă, iar în a doua a putut citi un cuvânt — rezultate timpurii care indică faptul că semnalul vizual artificial poate fi transformat în informație utilă pentru creier. „Retina face parte din sistemul nervos central”, a explicat Hodak. „Considerăm implanturile cohleare, protezele retiniene, protezele motorii — toate acestea sunt tipuri de interfețe creier–calculator (BCI).”
Hodak a subliniat pe scenă că viziunea companiei este ca BCI-urile să se extindă mult dincolo de controlul calculatoarelor, intrând în sfera tehnologiilor medicale capabile să redea funcții pierdute. În privința PRIMA, el a reamintit că dispozitivul este deja disponibil comercial în Europa pentru pacienții cu atrofie geografică (o formă avansată de degenerescență maculară legată de vârstă), iar abordarea ar putea fi aplicată și altor boli ale retinei, inclusiv Stargardt, pentru care în prezent nu există vindecare. Estimările companiei arată că aproximativ 150.000 de persoane la nivel mondial și-au pierdut vederea din cauza bolii Stargardt — un indicator al nevoii clinice neacoperite.
Cum funcționează PRIMA: fotoreceptori artificiali și ochelari cu cameră
Procedura durează aproximativ o oră și presupune implantarea unui microcip în partea posterioară a ochiului, acolo unde fotoreceptorii au degenerat. Pacienții poartă apoi ochelari cu cameră, care capturează imaginea și o transmit către cip; implantul funcționează ca un set de fotoreceptori artificiali care stimulează electric straturile retinei ce trimit semnalul către creier. „Viziunea este potențial electric — activitate electrică de-a lungul nervului optic”, a spus Hodak. „Dacă poți face nervul optic să semnalizeze corect restului creierului, poți furniza viziune.”
În utilizarea curentă, dispozitivul oferă un câmp vizual restrâns și o imagine în alb-negru, dar de contrast înalt. „Dispozitivul pe care îl are acest pacient este un implant de doi pe doi milimetri, plasat în spatele ochiului, astfel că e ca și cum ai privi printr-un pai”, a explicat CEO-ul Science Corporation. „Nu este un câmp vizual mare sau o viziune color. Este un petic în vederea centrală, unde… este alb-negru, dar este clar; este foarte clar în contrast, astfel încât se pot vedea câteva litere odată.” Următorul pas, a adăugat el, este creșterea câmpului vizual, lucru care va necesita electroduri mai mici și adaptarea implantului la curbura ochiului.
Ce au văzut până acum: de la literă la cuvânt
Deși rezultatele sunt incipiente, faptul că pacientul a reușit să recunoască o literă iar apoi un cuvânt în primele sesiuni de reabilitare indică o tranziție reală de la percepția unor flash-uri luminoase la „viziune de formă” — adică identificarea contururilor și a simbolurilor. Hodak a spus că există deja o versiune „de generație următoare” în lucru, cu planuri de testare pe oameni „în cursul anului următor”, iar pe orizont de cinci ani dispozitivul ar putea ajunge „destul de aproape de acuitatea nativă”.
De ce contează: o punte între oftalmologie și interfețele creier–calculator
PRIMA se înscrie într-o categorie tot mai vizibilă de tehnologii care mută accentul BCI-urilor din laborator în clinică. Spre deosebire de implanturile intracorticale menite să preia semnale motorii, protezele retiniene pornesc de la o logică fiziologică mai „apropiată” de organul de simț: înlocuiesc fotoreceptorii distruși, păstrând traseele neuronale intacte din spatele retinei. În paralel cu această linie de dezvoltare pentru vedere, Science Corporation a anunțat anterior că lucrează la un senzor BCI ce va fi plasat sub osul cranian, pe suprafața creierului, nu în țesut, diferențiindu-se astfel de abordarea Neuralink.
Contextul clinic și tehnic din studiile anterioare
Rezultatele preliminare publicate anterior despre PRIMA au arătat că pacienți cu degenerescență maculară avansată (atrofie geografică) au putut citi litere, numere și cuvinte cu ajutorul unei versiuni anterioare a implantului, care măsoară aproximativ 2 x 2 mm și conține sute de micro-pixeli fotovoltaici ce convertesc lumina în semnal electric. Aceste detalii tehnice și demonstrații video au fost documentate de presă în 2024, când Science Corporation a preluat tehnologia de la Pixium Vision și a extins programul clinic. Sursa: Wired.
Portretul mai amplu al planurilor companiei — de la comercializarea protezei retiniene până la explorarea unor abordări genetice și bio-hibride pentru integrarea cu țesutul nervos — a fost conturat într-un interviu publicat la final de 2025, în care Hodak a vorbit deschis despre pașii clinici, țintele de performanță și diferențele tehnice față de alte proiecte din domeniu. Sursa: TechCrunch (profil 2025).
Limitări, etică și așteptările pacienților
Deși speranțele sunt mari, atât compania cât și clinicianții implicați în dezvoltarea protezelor retiniene subliniază constant limitele actuale: câmp vizual îngust, percepție monocromă și necesitatea unor sesiuni de reabilitare pentru a „învăța” noul tip de vedere. Hodak a precizat că dispozitivul nu este gândit pentru „oameni sănătoși de 40 de ani”, ci pentru pacienți la care pierderea funcției vizuale justifică intervenția și reabilitarea asociată. „Vrem să aflăm cum să extindem nu doar durata vieții, ci și durata sănătoasă a vieții”, a spus el, subliniind obiectivul medical pragmatic pe termen scurt.
Pe măsură ce următoarea generație PRIMA promite mai mulți electrozi, densitate mai mare de stimulare și un câmp vizual lărgit, discuțiile etice și de acces rămân în prim-plan. Costurile, eligibilitatea pacienților și echitatea în accesul la tehnologii implantabile vor deveni tot mai importante pe măsură ce rezultatele clinice se acumulează și aprobările de reglementare se concretizează în mai multe regiuni.
Ce urmează pentru studiul pe Stargardt
Studiul clinic în derulare va fi esențial pentru a determina consistența rezultatelor observate la primul pacient cu Stargardt. Pentru aprobarea și adoptarea pe scară mai largă, cercetătorii vor urmări indicatori precum acuitatea vizuală obținută cu implantul, viteza de citire, capacitatea de recunoaștere a obiectelor și a fețelor, dar și profilul de siguranță al procedurii și al dispozitivului pe termen lung. Faptul că dispozitivul este deja comercial în Europa pentru atrofie geografică oferă o bază reglementară pe care pot fi construite noi indicații, dacă datele clinice o vor susține.
În ansamblu, implantul PRIMA al Science Corporation intră într-o fază în care promisiunea tehnologică începe să se traducă în funcționalitate clinică măsurabilă. Dacă țintele enunțate de companie — testarea pe oameni a noii generații „în cursul anului următor” și apropierea de acuitatea nativă „în următorii cinci ani” — se vor materializa, tratamentele pentru pierderea vederii centrale ar putea intra într-o nouă eră, în care alfabetul și contururile lumii redevin accesibile pentru pacienții care, până acum, nu aveau alternative reale.
Sursa foto: Imagine generată sau editată de AI
